.png "English"){kind=small}
A devenit Master of Wine in 1992, ca sa „fuga de viata din spatele microscopului“ impusa de doctoratul in botanica pe care il detine. Caroline Gilby este unul dintre cei mai buni cunoscatori ai vinurilor est-europene si poate unul dintre putinii detinatori ai titlului de Master of Wine care a cunoscut indeaproape vinul romanesc. A lucrat mai multi ani ca achizitor pentru unul dintre cele mai importante lanturi de magazine de vin din Marea Britanie, insa in 1995 a hotarat, dupa cum declara, sa abandoneze „viata corporatista“ si sa inceapa o noua etapa: aceea de consultant si jurnalist de vinuri independent. Timp de patru ani, pana in 2003, a ocupat postul de director alConsiliului de Standard pentru Vinuri din cadrul Ministerului Agriculturii Britanic. In prezent,Caroline Gilby MW colaboreaza cu Wine and Spirit Education Trust at Diploma si cu Wine Educators International, unde sustine cursuri despre tehnica degustarii vinurilor, vinificare si marketing. Printre publicatiile in care ii sunt publicate articolele se numara: Decanter, Wine Report, New Scientist, Sainsbury’s Drinks Club Magazine, Thresher sau Bottoms Up. In luna noiembrie, Caroline Gilby MW va face parte ca degustator din juriul celei de-a treia editii a concursului Premiile de Excelenta Vinul.Ro.
Cum ati reusit sa faceti din pasiunea pentru vin o cariera?
Am descoperit vinul in universitate, cand sustineam doctoratul in botanica. Din intamplare, am inceput sa frecventez sesiunile de degustare organizate in cadrul universitatii, fara sa stiu nimic despre vin si a inceput sa ma atraga domeniul. Momentul de cotitura l-a reprezentat o degustare de vinuri de Porto, pe o terasa din Quinta do Noval, admirand viile din jur. Castigasem aceasta excursie la un concurs organizat de o revista de vinuri. In acel moment am realizat ca lumea vinului reprezinta un loc mult mai bun de munca, decat sa fii blocat in spatele unui microscop. Primul loc de munca in domeniu a fost de „junior buyer” pentru un mare lant de magazine de vinuri. Din acel moment, nu am mai privit inapoi!
Ce trebuie sa faci ca sa devii Master of Wine?
Acest titlu presupune foarte mult studiu si nenumarat de multe degustari. Trebuie sa te concentrezi asupra lumii vinului, in general, de la viticultura la vinificatie, trecand prin aproape toate domeniile, de la controlul calitatii, pana la promovarea si vanzarea vinului. De asemenea, trebuie sa fii in stare sa degu sti si sa judeci vinuri de pe toate palierele de pret, de la cele ieftine, de mare volum, pana la cele superpremium. Nu este un joc de-a ghicitul vinurilor! Este mai mult un proces de intelegere a tehnicilor de vinificare folosite, a niveluri de calitate si a climatului socio-geografic in care sunt produse vinurile.
V-ati specializat in vinurile din estul Europei? Care va fi din punctul dumneavoastra de vedere urmatoarea mare surpriza pe piata mondiala?
Este o intrebare destul de dificila si mi-as dori sa pot prezice viitorul! Totul depinde de calitatea vinurilor! In mod cert, calitatea decenta pe fiecare palier de pret este un element vital, precum si promovarea foarte puternica, bazata pe fapte, povesti reale, dar de impact. Un alt element, tine de capacitatea producatorilor dintr-o anumita tara de a colabora in promovarea generica a vinului. Un exemplu in acest sens este Slovenia: are un potential urias, calitate, stil unic in vinificare si producatori care au inteles ca este necesar sa lucreze impreuna. Cu toate acestea, este o tara mica si nu poate produce vinuri entry-level, deoarece costul de baza al productiei este foarte mare. Astfel, este foarte dificil sa se creeze ca noua categorie si sa se apropie de noi consumatori. Ungaria este un alt exemplu de tara care poate reusi in viitorul apropiat. Are o istorie impresionanta si legitimitate prin regiunea Tokaji, calitatea este din ce in ce mai buna la vinurile de top si poate oferi si un bun raport pret calitate, mai ales la vinurile albe. Producatorii maghiari, in schimb, sunt incapabili sa lucreze impreuna, nu pot intelege beneficiile unei asocieri, indiferent ca sunt mai mici sau mai mari. Producatorii din Romania inca mai trebuie sa invete de la aceste tari.
ROMANIA – PIATA DOMESTICA PUTERNICA
Ati vizitat Romania de mai multe ori. Ce parere aveti despre vinul romanesc?
Sincer, am observat imbunatatiri uriase, in special in ultimii ani. O mai mare atentie la vinificatie, un mai bun management al plantatiilor. Aceste lucruri se reflecta si in calitatea produsului din pahar. Cu toate acestea, inca mai sunt multi producatori romani care nu sunt in stare sa se ridice la standardele de calitate sau sa adopte stilul de vinificatie pe care le solicita piata globala.
Care credeti ca sunt plusurile si minusurile vinului romanesc?
Cred ca piata domestica foarte puternica este in acelasi timp un plus, cat si un minus. Nu te poti astepta sa vinzi vinuri restului lumii, daca propria piata nu le apreciaza. Aceasta problema o au si cativa dintre vecinii Romaniei. O piata autohtona puternica poate influenta si preturile la export, care pot fi nerealist de mari. Chiar daca a fost inregistrat un progres in privinta calitatii, acesta a avut o evolutie mai lent decat in alte tari, unde producatorii au fost obligati sa invete de la piata externa si sa isi regandeasca strategiile. Sunt cateva vinuri romanesti pe care le-as consuma din placere, insa nu le pot gasi pe piata britanica.
„MEDALIILE DAU INCREDERE CLIENTILOR”
Ati facut din vin o meserie. Apucati sa degustati vinuri din placere?
Cu siguranta! Ma bucur deseori de vin si, daca vorbim despre o escapada de la munca, de cele mai multe ori ea este una „italiana”. In cazul vinurilor din Europa de Est, atunci imi iau tot timpul notite, ceea ce mai reduce din placerea degustarii. De asemenea, o buna companie poate face diferenta!
Credeti ca 2011 va fi un an bun pentru vinuri?
Eu asa sper, insa doar timpul poate raspunde la aceasta chestiune. Foarte multe lucruri depind de aceste ultime saptamani ale verii.
Ati participat ca degustator-jurat la mai multe competitii de vinuri din lume. Ce credeti ca poate reprezenta o astfel de medalie, de premiu pentru consumatori?
Aceste distinctii cresc increderea consumatorului in produs si, de asemenea, reprezinta o certificare a calitatii vinurilor medaliate. Orice lucru care participa la cresterea increderii consumatorilor in vin si ii determina sa cheltuiasca mai mult ar trebui sa fie de ajutor si pentru industria vinului, in general.
„EDUCATIA CONSUMATORULUI, O PROVOCARE CONSTANTA”
Cat de importanta este educatia vinului pentru producatori, distribuitori, clienti? Cum poti educa ce mai importanta parte a acestui cerc: consumatorul?
Intr-adevar, este o provocare constanta sa faci educatie in domeniul vinurilor. Un consumator educat este pregatit sa cheltuiasca mai mult pe vinuri si este dornic sa isi largeasca orizonturile in domeniu. Educarea consumatorilor este un element vital pentru o pia?a precum cea a Romaniei. Din pacate, educatia in vin este trecuta cu vederea de cele mai multe ori cand bugetele sunt foarte mici.
Ce asteptari aveti de la urmatoarea vizita in Romania, in aceasta toamna?
Astept cu nerabdare sa ma intorc in Romania si sa descopar cum au progresat lucrurile, in primul rand. De asemenea, sper ca voi putea vizita unele dintre noile investitii in domeniu. Nimic nu se compara cu sentimentul pe care il ai atunci cand te afli intr-o tara pe care ai mai vizitat-o si descoperi schimbarile care au avut loc.
Astazi este greu, daca nu imposibil, de spus daca o anumita bautura isi gaseste locul mai degraba inainte sau dupa o masa. Cel mai simplu, daca ar fi sa o luam ca la numaratoarea pe degete, este sa stabilim ce diferentiaza digestivul de aperitiv, iar aici raspunsul este simplu: rolul pe care bautura il are in digestie. Ca principiu, se pot separa aperitivele de digestive dupa concentratia de substante carminative, adica dupa capacitatea ingredientelor fie de a preveni formarea de gaze gastrointestinale, fie de a usura eliminarea acestor gaze, prevenind balonarea. Proprietati carminative certe au cateva plante: anasonul (mai ales in seminte), lemnul dulce, asafoetida, busuiocul, calamusul (trestia-mirositoare), scortisoara, cardamomul, cuminul, chimenul, coriandrul, mararul, feniculul, ghimbirul, stirul, oregano, magheranul, mai multe varietati de menta, ceapa, lamaita (citronela), sofranul si rozmarinul.
